Ma distrez si imi este bine cat am Toyota langa mine

N-am fost o fetiţă cuminte. Dar pentru asta nimic nu m-a împiedicat să-mi conving părinţii să-mi facă cadou o maşinuţă. Maşinuţa visurilor mele pe care am primit-o doar acum. Aşa e şi normal. E frumos să ai 18 ani, să deţii controlul, să poţi pleca cu maşina oriunde ai tu chef aşa cum fac eu.

Maşina mea preferată, maşina pe care mi-am dorit-o, a fost Aygo, tipul de maşină care mă face să mă simt bine oriunde m-aş duce cu ea. Acum mă distrez cel mai bine, eu cred că e vorba şi de faptul că dacă abia acum câteva luni am împlinit 18 ani, am fost curioasă să experimentez, să admir locurile noi şi să mă distrez la maxim, pentru că această posibilitate mi-o oferea o singură maşină, maşina pe care eu o iubesc.

Am primit maşina chiar după împlinirea celor 18 anişori, mi-am luat permisul abia după ce am primit maşina pentru că până atunci chiar dacă îmi doream această maşină nu aveam motivaţie, adică nu credeam că părinţii îmi vor oferi până la urmă fericirea să mă distrez, să am parte de cele mai inedite şi chestii amuzante care mă leagă perfect de prima maşină, pe care am s-o ţin minte de azi încolo, foarte mulţi ani, foarte mulţi.

Am primit o maşină care nu este frumoasă doar la suprafaţă dar e şi minunată, atât de minunată că eu ca şi bloggeriţă am reuşit să înţeleg că e o maşină pe care mi-am dorit-o din tot sufletul, dar nu mi-am imaginat că-mi va fi atât de uşor cu ea şi că n-am s-o confund niciodată. E foarte uşor de manevrat, de la impresionanta grilă de X şi luminile de zi cu technologie led, cu un spoiler sportiv şi stop-uri conturate, am ajuns să-mi doresc mai mult, să o personalizez cum vreau sau să o las aşa, de fapt pentru mine a contat faptul că a fost acolo când m-am distrat cel mai bine.

Primul meu an împreună cu această maşină, n-am nici măcar idee cum să-l descriu. Poate o să mă credeţi nebună, dar eu chiar mi-am suit toţi prietenii în ea. Am plecat toţi 9, eu aveam în schimb mobilitate, nu eram înghesuită pentru că ceilalţi în spate s-au aşezat prea bine ca sarmalele la nuntă aşa că am început distracţia. Vodkă în portbagaj, adrenalină la maxim, chiar mă gândeam cum e să conduc, permisul proaspăt luat, dar eu să mă duc la plimbare, departe de casă aproximativ cam 400 de kilometrii, dar era plăcut. Era distractiv. Am condus, am râs, am povestit, chiar dacă am fost 9 persoane în maşină şi trăiam momentele cu frica că o să mă prindă poliţia şi va fi vai şi amar de permisul meu, cred că punctul culminant nu a fost ăsta.

Am ajuns în Slatina abia a doua zi, conduceam de frică doar regulamentar, nu de alta dar nu cred că era bine să sar direct în ochii lor, aşa că treceam încet pe lângă ei, imaginaţi-vă ce adrenalină aveam atunci când treceam pe lânga câte-un echipaj de poliţie, credeţi-mă îmi tremurau picioarele dar eu conduceam şi eram entuziasmată de maşinuţa mea. de cât de bine mergea şi probabil pentru că a fost personalizată atât de frumos, nimeni n-a avut treabă cu mine, asta până aici.

Când am ajuns în Slatina, primul gând al prietenilor mei, a fugit pe o arătură, unde era un indicator cu ” Casa de casătorii”. Nu ştiam că aveam în maşină un cuplu atât de pasionat încât ne-au făcut curioşi pe toţi să mergem să vedem ce se întâmplă acolo. Când am intrat, o bătrânică frumoasă şi un moşuleţ, îşi ziceau câteva cuvinte, bineînţeles credeau că vor fi auzite doar de ei, nu ştiau că vor mai fi intruşi. Îşi povesteau păcatele, chestiile pe care le-au făcut fără să le ştie niciunul dintre ei, povesteau că şi-ar fi dorit să aibă copii să-i plimbe cu maşina ca apoi să îi mângâie uneori. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu sunt foarte miloasă.

Atât mi-a trebuit, după ce am vărsat câteva lacrimi, i-am rugat să vină la plimbare. Speriaţi, crezând că vreau să le ciordesc ceva, au ezitat câteva minute, prietenii mei în schimb erau foarte supăraţi, cum să-i las acolo iar eu să mă duc să plimb bătrâneii? Dar eu în sinea mea îmi spuneam ” de ce să n-o fac” ?, doar fac o faptă bună. Atât mi-a fost. Până aici. M-am suit în maşină cu ei. Moşul în dreapta mea, babăciunea în spate. După 10 minute, moşul îmi dă o ştachetă de n-o primisem niciodată în viaţa vieţii mele. De ce m-a bătut? Pentru că am meritat. Era să intru într-un tir, pe care din cauza faptului că nu avusesem ochelarii bine puşi pe ochi, nici măcar nu-l văzusem că a semnalizat să o ia la dreapta.

M-am speriat ce-i drept. Aşa de supărată am fost că am întors rapid şi i-am dus înapoi la casuţa de căsătorii. Acolo, prietenii mei bucuroşi să mă vadă, dar când m-am apropiat aveam o falcă roşie. I-am dat jos pe bătrânei, şi-au cerut scuze, degeaba, eu am rămas cu amprenta pe falcă. N-avea niciun drept să mă lovească până la urmă, nu?

Mi-am luat prietenii, am pornit spre mare. La mare depărtare de casă era atât de bine, perfect pentru mine, simţeam cum fiecare lucru înfloreşte ca şi cum ar fi primăvară, chiar dacă afară era vară. Simţeam răcoarea libertăţii, aveam 18 ani şi eram liberă să explor locurile în care nu am fost niciodată. Maşina Toyota, Aygo, pentru că ăsta este numele ei, a fost lângă mine şi atunci când mi-a fost rău dar şi acum când îmi e bine.

M-am distrat, am avut clipe frumoase, cu prietenii strâns legate care nu făceau decât să mă pornească în excursii la mări, mari departări de casă. Am primit o maşină aşa cum îşi doreşte orice felină. Sunt o pisică de rasă careia îi place să se plimbe în Toyota, că e maşină de clasă, luxoasă, a creat Aygo pentru mine, o maşină care mi-a dăruit multe surprize. În viaţă trebuie să te distrezi, cu prietenii să petreci că aşa simţi că trăieşti, asta înseamnă pentru mine să ai maşină, să te simţi bine. ” Go Fun Yourself”, în viaţă nimic nu e mai important ca distracţia, de aceea alege înţelept.  Aşa se traduce în cazul meu experienţa pe care am avut-o cu prima maşină din viaţa mea dar şi sloganul go fun yourself, mă defineşte până la urmă. Incearca si tu noul Aygo.

Articol scris pentru superba competiţie SuperBlog 2014, la care eu particip.

Comments

comments