Atunci când mă gândesc la vacanţă, mă gândesc la viaţă, la aer, la libertate. Majoritatea dintre noi ştie cum e să fie musafiri într-o ţară nouă, şi adoră sentimentul ăla. Mă plictisesc repede de un loc anume şi caut tot timpul să cunosc oameni noi şi să socializez pentru că trăiesc cu ideea că un om câştigat şi bogat e cel ce în viaţă a câştigat prieteni din fiecare colţ al ţării. Recunosc, am prieteni mulţi, dar n-am reuşit niciodată să mă duc cu toţi într-o vacanţă, însă.. am fost singură, am fost cu familia, am fost în vacanţe în care n-am gândit niciodată ca am să rămân atât de entuziasmată şi acum doi ani, am fost în SUA pentru prima dată pentru câteva luni.
1. #jurnaldecalatorie în 2013 ( 3 luni)
În 2013 am reuşit pentru prima dată să merg într-o vacanţă pe banii mei. Fără să mai dau raportul părinţilor pentru fiecare leuţ în parte. Pentru că am fost fată cuminte şi n-am avut restanţe în ultimul an la facultate, am reuşit să merg prin work and travel în SUA. Cred că ştiţi majoritatea cum funcţionează programul, adică în acelaşi timp în care ai şi un loc de muncă pe timp de vară, ai timp şi de distracţie şi de a cunoaşte prieteni noi.
Câteva impresii din al meu #jurnaldecalatorie
Am reuşit în prima lună să îmi fac prieteni noi. Aşa am cunoscut-o pe Tismana, Laur, Alfred, Sergio, Zuppi, şi Imre, oameni frumoşi care au venit şi ei la muncă prin acelaşi program. Am fost de am vizitat Casa Albă împreună. Un punct foarte frumos de văzut când eşti în SUA. Pe la sfârşitul lunii am reuşit să ieşim mai des în oraş unde am observat că restaurentele au o mâncare ce te lasă cu burta plină după plecare. Când te duci acolo şi începi să lucrezi, oamenii ăia te ajută să te integrezi şi să evoluezi. Pentru că după ce am venit acasă în România, am fost foarte schimbată în bine. Am fost mulţumită de al meu job work and travel pe care, l-am primit odată cu aplicarea mea la programul de la CND TURISM .
Eu am avut şansa de a descoperi cultura americană, ceea ce e de 100x mai diferită şi mai plăcută decât cea românească. Gândiţi-vă doar că datorită acestui program am avut şansa să îmi perfecţionez şi engleza. Nu pot să vorbesc niciodată de experienţa mea din USA fără să fiu nostalgică. Am încercat o grămadă de lucruri noi, printre care chiar şi acel moment când încerci să inveţi cum e să te dai cu rolele. Nu, nu am cum să îmi descriu vacanţa, pentru că de fiecare dată când mă gândesc, mă apucă dorul. E diferit, lumea e altfel. Şi vă doresc vouă, cei care mă citiţi, că odată ce veţi avea şansa de a merge în SUA indiferent de modalitate, mi-aş dori să n-o rataţi. Acolo m-am descoperit pe mine, am avansat şi m-am dezvoltat personal, lucru pe care în România nu cred că l-aş fi făcut.
Cu ce m-am ales după experienţa care mi-au oferit-o prietenii de la ” vacantespeciale.ro” prin CND TURISM?
M-am ales cu mine, schimbată şi matură. Cu capul pe picioare, cu idei noi despre viaţă, pentru că cei din SUA au o cultură foarte diferită, cu lucruri frumoase şi haine simandicoase, cu prieteni din fiecare colţ al ţării veniţi pe acolo, mulţi în vacanţe alţii prin programe ca şi programul meu, şi bani. Destui de mulţi bani, care m-au ajutat să strâng ceva pentru viitorul meu. Mi-a plăcut şi îmi pare rău că nu mai sunt studentă ca să pot merge din nou.
2. #jurnaldecalatorie în 2015 ( 7 zile)
Anii au trecut uşor, dar nu m-am lăsat, şi am reuşit chiar şi anul acesta să îmi plătesc unul din aceste circuite cu autocarul, în valoare de 380 de euro pentru o singură persoană. Mi s-a părut ieftin şi m-a convins atunci când am văzut că autocarul are două stele şi aer condiţionat, dar cel mai mult m-a convins traseul pentru că erau zone în care voiam să ajung şi să le văd din tot sufletul. În cei 380 de euro am avut inclus autocarul, taxele stradale, parcări, 7 nopţi de cazare mic dejun, în hoteluri de 2* si 3* (camere pentru 2 persoane, cu grup sanitar propriu cu dus); servicii mai multe şi ghid român. Traseu: Franta (Paris, Reims, Strasbourg, Versailles) – Munchen – Valea Rinului – Nurnberg – Luxembourg– Salzburg – Viena – Budapesta . Mă pot mândri că am avut parte de un traseu ca acesta şi mă bucur că pentru câţiva lei am văzut zone şi am dormit în restaurante de calitate. Puteţi vedea mai detaliat locurile prin care am fost în imaginea de mai jos.
Sunt una dintre acele persoane care se bucură de momentele petrecute lângă cei dragi, lângă oameni noi şi de locuri frumoase. Dar nu vreţi să ştiţi cât de bucuroasă şi fericită sunt acum când am ce le povesti prietenilor.. ce am văzut, cum m-am simţit şi ce mi-a plăcut mie cel mai mult din zonele pe care le-am vizitat. Dar vă pot spune şi vouă! M-am îndrăgostit de fiecare loc prin care am trecut, dar am început să iubesc cu adevărat şi am observat şi în oglindă cum îmi străluceau ochii atunci când mă gândeam la Paris. Da, Parisul va rămâne locul şi fericirea ochilor mei. E oraşul luminilor, pe care eu îl iubesc cu toate simţurile, la fel cum iubesc şi America!
#jurnaldecalatorie în 2016
Va urma…
Am fost provocată să aştern file din jurnalul meu de călătorie, în cadrul competiţiei SuperBlog pentru proba specială cu numărul 16.
Foarte interesant articolul, Aniela.
Mulţumesc. Cred că interesant e să ai o idee şi să notezi chiar şi cele mai neînsemnate impresii într-un jurnal de călătorie. Te motivează să vrei mai mult, să vezi mai mult, cu fiecare an ce trece. Abia aştept să văd unde voi merge anul viitor
Cand ma gandesc la vacanta, e ca si cum m-as vedea fericita. Pe mine vacantele, indiferent ca is cu cineva sau fara, ma fac maxim de fericita. Imi plac mult locurile pe care le-ai vizitat si chiar am vrut sa te intreb o data cum e faza cu work and travel ca eu te-am mai auzit pe tine vorbind despre asta, daca nu ma insel.. anul trecut. Vacanta din 2015 pentru cate ai fazut mi s-a parut ieftina, dar sunt curioasa totusi in 2016 unde vei vrea sa mergi..
Vei vedea anul viitor. In mod cert, sigur voi merge!
Pingback: SuperBlog | Proba 16. Jurnalul meu de călătorii – #jurnaldecalatorie