Nici nu ştiu cum să încep… SuperBlog este pentru mine ca un serial de care nu mă mai pot lăsa. Aştept cu nerăbdare fiecare competiţie care se iveşte şi profit de ea la maximum. Competiţia în sine îmi oferă emoţii de care nu am avut parte niciodată până acum, aşa că dacă în viaţă un lucru te face să te simţi bine, n-ai încotro decât să continui cu el. SuperBlog e ca un drog, odată ce ai gustat din el, nu o să te mai lase în pace. Te bântuie la fiecare pas şi nu vei putea să renunţi niciodată.
Cel puţin eu aşa simt. Mă bucur că începe. Pe 1 martie am început să ne bucurăm cu adevărat de primăvară, doar că eu astăzi mă bucur pentru că m-am aliniat cu forţe pline competiţiei. Le urez tuturor colegilor mei de breaslă succes şi acum încerc să mă apuc să îmi conduc atenţia acestei competiţii pentru că mi-a fost extrem de dor de ea. Mi-a fost dor să simt adrenalina.. cred că în fond asta m-a atras. Îmi aştept notele aşa cum îmi aşteptam notele la şcoală, crezând că poate se întâmplă o minune şi i-o place profesorului compunerea. Aşa e pentru mine şi aici.
Aşa că, acum sunt din nou elevă în Spring SuperBlog2016. Haideţi şi voi că înscrieri încă se mai fac 
Mult succes, mândră :*.
Să ne revedem cu bine la gala SB
http://ralustory.blogspot.com/2016/02/sunt-la-startul-superblog-pentru-mi.html
Multumesc.