Mno, păi cum să vă zâc, i-o v-am spus că am fost în București că Iuăn al meu avea nevoie de niște traduceri, ce-am omis în tot timpul ăsta a fost că n-am specificat cum s-o făcut Iuăn al meu, turist cu acte în regulă în București. Eu v-am zâs că îs ardeleancă, el un moldovean pe sistem. Așadar, suntem echipa perfectă într-o lume în care nimic nu este perfect. Când el bate din gură, eu îl calmez, când eu îs prea calmă, el mă enervează. Mno, așe ca pi la Moldova și ca pi la Cluj, c-apăi acolo când mergem, râd și curcile de accentul lui Iuăn. Dar să vă spun povestea Bucureștiului? Sau a hotelului unde am fost cazați? Sau să vă spun că la spitalul unde mersesem era un cântar de cântărit și Iuăn s-o pus pe el, mi-am pus și eu un picior.. și cum făcea apoi pe tristul? :))
