La vremea când încă îmi trăiau bunicii, consideram că sandviş-urile făcute de ei sunt mai bune decât le făcea mama în plita de la soba din bucătărie. Da, îmi aduc aminte când mama se chinuia de zor să îmi încălzească sandviş-ul câte o jumătate de oră…cică în cuptorul teracotei, dar era vai şi amar de vremurile alea. Întradevăr, bunica le turtea într-o cratiţă şi ieşeau gustoase, aşa cu ou… Hmmm… Dar oricât de mult mi-ar fi plăcut acele sandviş-uri, n-aş mai da anii 2013, 2014 şi 2015 pe nimic din anii trecuţi.

Când mi-am luat aspirator

Îmi aduc aminte prin 2013 când mi-am cumpărat aspirator dinăla care îmi lua şi părul de animale. Bineînţeles, am ales un Philips, din cauză că am considerat că prezintă încredere. Şi aşa a fost. Îl am şi acum în 2015, şi pot să zic că merge la fel de bine ca prima dată. Dacă ar fi să mă întorc iar la mătura, n-aş mai mătura decât o dată pe săptămână!

Când mi-am luat cuptor cu microunde

Deci nu.. nici nu pot să compar cât de mişto e să îmi încălzesc bolul cu ciorbă într-un cuptor cu microunde. L-am cumpărat atunci când am sesizat că am nevoie de nişte electrocasnice profesionale. Şi  nu pot decât să zic că acum nu mi se mai strică ciorba. Pentru că înainte… de lene ce îmi era, puneam la încălzit toată oala. Şi se strica, clar. Ce beneficii mi-o mai adus în schimb? Dezghet carnea în câteva minute. Îmi încălzesc cafeaua dimineaţa. Am ceas incorporat în el. Prăjesc pieptul de pui şi gordon bleu, fără pic de ulei. Deci, dacă ar fi să nu mai am cuptor cu microunde, din start ar trebui să îmi petrec mai mult timp la aragaz, stând în picioare. Deci nu.. să ai cuptor cu microunde e un avantaj. Şi nu l-aş mai scoate din casă niciodată.

Când mi-am luat robot de bucătărie.. s-a produs minunea!

N-am crezut că voi ajunge vreodată să învăţ să fac pâine. De fapt nu eu o fac, ci robotul. Eu pun doar îngredientele. Datorită lui am un mod de trai mai sigur şi nu mai e nevoie să mănânc neapărat pâine din comerţ. Când am chef de o pâinică de casă şi gustoasă, pun îngredientele şi hop e gata şi aluatul. De când am robot de bucătărie, nu mă mai chinui cu telul să fac o frişcă bună. Pun frişca şi ea se face singură. E delicioasă şi rezistă mult pe tort, fapt care atestă că e făcută bine.

Recunosc, am un robot de bucatarie profesional şi poate că şi de asta mă bucur de un succes negândit în bucătărie. Nu mă gândeam că voi ajunge eu să pregătesc vreodată atâtea bunătăţuri. Fac ciorbe delicioase şi asta poate se datorează faptului că nu mă mai tem să lucrez cu ceapa. Nu mai lăcrimez. Nu mă mai tai la deşte. Robotul mi-o mărunţeşte. Robotul îmi taie morcovii. Robotul îmi tare ardeiul. Ce să zic mai mult? Robotul face multe pentru mine şi casa mea. Şi nu doar atât.

Acest robot de bucătărie include şi un storcător de fructe. E ca şi cum am împuşcat atunci când l-am cumpărat, doi iepuri dintr-un şut. Sunt fericită. E ca şi o minune. L-am cumpărat întâmplător.. fără să mi-l doresc. Pentru că într-o dimineaţă, soţul mi-a zis că are 1000 de lei şi să îmi aleg orice vreau eu de ei. Iniţial, m-am uitat la expressoare, dar ştiind că am unul deja şi încă merge, am zis că în 2015 e cazul să schimb ceva. Îl am din 20 iunie 2015, şi până acum n-am avut la adresa lui decât cuvinte de laudă. Am dat comandă pe magazinul MarketOnline.ro, şi se află acum la preţul de 829 de lei. Recunosc, eu l-am luat la un preţ mai măricel. Dar ce contează atâta timp cât face nişte treburi extraordinare?

Ce aş face dacă nu l-aş mai avea? Sincer? Ar trebui să toc mai mult. Ar trebui să beau mai multe chimicale din comerţ, că deh.. sucurile la noi în România sunt pline de e-uri. M-aş tăia de prea multe ori…. şi cred că mi-ar pieri tot cheful de gătit. Îmi pare rău, dar nici nu îmi mai pot imagina viaţa fără electrocasnice. Pentru că ar fi prea grea. Pentru că ar fi nasoală. Pentru că n-aş mai avea atâta timp pentru mine, dar şi pentru că viaţa împreună cu ele merge de minune!

Articol scris în cadrul competiţiei SuperBlog 2015, pentru proba specială cu numărul 23.

Când s-aprindă calculatorul, era să facă infarct stăpâna. Auzea un zgomot mare și a dat-o peste cap. Urla ca un fierăstrău și nu mai voia să pornească, dar credea că e doar un blocaj și va reuși să renască. Cearta a fost foarte aprinsă între componentele pc, și vreau să fiți atenți la mine să vedeți ce discutau ele. Știți că într-un calculator se află, o sursă, placa de bază, hard-ul, procesorul, dar nu e de uitat că placa video, placa de sunet, dvd-writerul,  memoria RAM, dacă nu le-am avea le-am duce dorul. Pc-ul şi l-a cumpărat, de pe magazinul Marketonline.ro!

Placa de bază: Nu înțeleg de ce-mi tot dă ” asta” restart, dacă vede că pur și simplu eu nu mai pot porni. Nu înțeleg de ce insistă și nu se gândește că nu sunt eu stricăciunea. Fir-ar ea să fie de femeie cu fustiță și codiță, n-ar putea să meargă direct la problemă fără să îmi de-a restart și să mă blochez și eu? Fir-ar ea să fie, eu sunt una dintre componentele cele mai bune ale pc-ului ăstuia și tot la mine se gândește? I-auziți-o… Nu se gândește că poate e procesorul? Am zis eu tot timpul că nu este un procesor care să se plieze pe upgrade-ul ce îl pot oferi eu. Eu pot suporta chiar și un procesor avansat numit Core i7, dar pe înapoiatul ăla de procesor, nu prea îmi vine să-l car în cârcă. Poate așa dispare!

Procesorul: Hai lasă nu te mai plânge că deja ajunsă la mine. Mă verifică, auzi că înjură! Prost mă simt că nu știe nimic. N-am eu treabă cu ea, ce vină am eu că nu-i pornește pc-ul? Sunt al doilea component ca și importanță și mă consider șmecher. Dar când nu sunt bolnav, n-are motive să mă ducă la doctor, așa că.. să mă lase în pace, că eu nu vreau să plec de aici. Mă simt atât de bun! Tu, placă de bază ce tot ai atâtea figuri pe fază? Dacă n-aș fi fost atât de bun, RAM-ul s-ar fi plâns ca un nebun. Hai mai taci, nu mai striga, că te aude stăpâna!

RAM-ul: Ai dreptate, frate procesor. Nu o băga în seama pe lady placa de bază, că repetă doar prostii, și se crede prima în ”frunce” cu șmecherii. Sunteți inapți amândoi, socotesc că vreți război! Poate e Hard Disk-ul de vină, nu vă mai impacientați, că poate sunt alții de vină!

Hard Disk-ul: Măi băiete, tu ești dilău? Eu sunt cel mai simandicos. Ofer memorie câtă trebuie, și dacă ar fi fost să fie, să nu mai pornească pc-ul că am vreo vină, îți spun sincer, că aș pleca de aici pe bune. Dacă încă am vlagă în mine, înseamnă că funcționez și sunt bine. Nu mai da-ți cu pietre în mine, sunt nevinovat și nervos, că uite… calculatorul nu mai vrea să pornească și stăpâna poate crede că-i de la mine. Haideți să întrebăm  sursa și placa video, că nu se știe… poate au dat ”greș” și nu vor să spună la nimeni.

Placa Video: I-auzi bre, tu mă crezi surdă? N-am nimic, doar ce m-am trezit. De-asta nici nu prea vorbesc ca să nu vă deranjez. N-am chef să mă cert cu voi, dar uitați-vă la mine, dacă n-aș mai fi fost bună, n-aș mai fi lăsat-o, să de-a atâta restart-uri. N-ați văzut că aproase s-a aprins? Uite acum s-a oprit de tot.. iar voi sper să simţiti că eu sunt bună, rău de tot! Problema e din altă parte, dar credeţi-mă ce zic, placa de sunet şi placa video nu au nimic. Suntem frumoase şi funcţionăm, exlus în momentele când nu avem chef şi cu greu ne mişcăm.

Placa de bază: Ce repede vă scoateţi voi, nu vă mai suport, vreau să găsim odată buba, că aruncă pc-ul stăpâna nebuna! Nu e în toate minţile, că ştiţi că job-ul ei, ţine de noi.. Dacă noi nu mai funcţionăm, job-ul ei este lăsat în vânt.., dar dacă îi arătăm buba, vom fi şi noi fericiţi că ştiţi cât de mult ne iubeşte stăpâna.

Placa de sunet: Ia mai mergeţi în pana mea. Vedeţi ce face şi Sursa!

Placa video: Sursăăăăăăă, ce faci? Eşti bine? De ce tu în discuţie nu te bagi? De ce taci şi ne laşi ca beţe-n roate să ne punem fiecare, hai vorbeşte, să te vedem cât eşti de tare!

Hard-ul: Sursa face pe nebuna. Nu răcneşte nicio vorbă, cred că-i beată sau inaptă. Haide fată, trezeşte-te, eşti stricată sau frustrată?

Procesorul: Sursa e de vină, se ştie! Stricăciune ce eşti, hai învie! Uite, voi nu vedeţi că pc-ul curent nu mai primeşte în veci? Ea e zăpăcita ce ne-a stricat nouă una dintre cea mai frumoasă ziulică.

Placa de sunet: Hai gata, tăceţi. Că stăpâna a înţeles. S-au scos sunete destule şi uite cum se uită la sursă şi vede că-i stricată, că nu mişcă nici butonul şi s-aude tare sonorul. Sonorul ce-l scot eu, că e defect şi nu-l mai vrem!

Placa de bază: Mno, aţi văzut voi cum stă treaba? Ne-am certat aici degeaba!

Stăpâna… atunci a înţeles că o sursă nouă e de ales. O sursă bună, care să ne susţină, să nu ne mai lase baltă şi să nu facă rugină. Şi-a căutat promotii componente, ca să îşi cumpere sursa Fortron performanta şi să meargă pc-ul ca pe roate. Că fără sursă totul e în zadar şi nu porneşte pc-ul, chiar dacă te-ai ruga un an. Sursa este extrem de importantă ca pc-ul să meargă şi să reziste îndată, la toate şocurile care survin, ea rezistă temeinic şi nu mai dispare dintr-o dată, fără ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. E important să ştii şi ce producator surse alegi să nu cumperi ceva, ca apoi să nu îţi placă să foloseşti. Sursa este cel mai important factor din PC, că el trimite energie către toate componentele.

Şi v-am spus povestea mea, eu sunt vechea sursa ce energie trimitea, stăpâna nu e foarte rea, dar a făcut greşeala să mă aleagă pe mine, iar eu am dezamăgit-o, că m-am blocat şi am rănit-o. I-am dat ziua peste cap, şi nu mă supăr că m-a schimbat. Şi-a găsit sursa tot pe MarketOnline.ro şi mă bucur că e o sursă Fortron, ce îmi va ţine locul, că mie nu-mi e dor….

Articol scris pentru competiţia SuperBlog2015,  proba cu numărul 14.

1. A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost așa, acum nu s-ar mai povesti. O fecioară, singură la părinți și cu bună inimă își dorea foarte mult să se căsătorească cu un prinț. Dacă în regatul ei zvonurile circulau cum că regele persan Shahryar, a fost înșelat și acum fiecare femeie care îi este dusă pentru o noapte, a doua zi de dimineață este decapitată, s-a gândit că își dorește cu mai multă ardoare să-i devină nevastă îndată. Cum a fost și cum s-au mai învârtit, asta nu știu.

2. Auzit-am eu că fata, se dusese pe furiș, pândea noaptea pe la rege, ca să vadă ce-o meșterit. Era o fire curioasă, frumoasă și deșteaptă, dar naivă sărăcuța căci credea c-o va iubi și că ea nu va pieri. Ieri a fost, astăzi mai merge, mâine iar îi vine a fugi, să își vadă regele dorit, că poate așa cumva, ceva-ceva va mai descoperi. Ce să vezi că dintr-o dată, a început Shahryar să urle, că ibricul e nasol, iar cafeaua de rahat, vrea să omoare tot ce prinde că a gustat puțin din zaț.

3. Șeherezeda sărăcuța, nu-i venea să creadă ce-auzise. Parcă fusese un semn ca ea să se gândească bine, ce poate face pentru rege ca să-i meargă și ei bine? Adevărat! Era frumos… dar pentru că nimeni nu știa, nu știa să-l țină bine, fără a le mai decapita. În fond, dacă ne gândim.. el le omora doar pentru că, îi era frică sărăcuțul, să nu rămână de pagubă. Și înșelat și neiubit. Că pân`la urmă asta era, fără cafea, nepregătit, ce să mai domne` o meritau!

4. Într-o zi durere în regat, fetele au dispărut, niciuna nu mai voia să vină la rege la culcuș. Poate de frică, poate că.. dar pentru Șeherezeda era un bun prilej de ducă, să-i arate că se poate să iubească chiar și el, să-i facă cafeauă bună fără ibric cum știe el. Atunci a intrat în eră și a luat tableta în mână, a intrat pe magazinul Marketonline.ro și a scris ” Eu vreau cafetieră”. Adică nu, nu asta vreau. Vreau ceva ca pentru un rege, un rege ce îl iubesc, chiar de nu m-a atins odată, dar țin la el și îl respect. Vreau să simtă Turcia.. așa cum nu a mai simțit, vreau să-i arăt dragostea, într-o picătură de cafea.

5. Și atunci s-a deșteptat, că în minte i s-a strigat ” Cumpără-l pe Arzum Okka” el e expert în cafea, parcă o faci cu polonicul, dar e o cafetieră grea. Grea în sensul ăla de bun, când știți și voi că se mai zice, e foarte bună pentru consum, așa cum voia ca Shahryar să simtă. Și s-a dus la el frumos, în odaia cea frumoasă, a dat textila jos și a început povestea groasă. Seara la culcare îi spunea câte-o poveste, nu o termina pe toată, că voia să mai vină o vreme. L-a făcut să o iubească în câteva dimineți, că i-a dus cafea gustoasă cum nicăieri nu o găsești. Și când mi-aduc aminte că a dat ea click pe ” oferte cafetiere” nu-mi venea să cred că va scăpa de ibric și fierbere.

6. În sfârșit! In istorie a dovedit, că povestea și cafeaua se potrivesc necontenit. I-a arătat că îl iubeste și că infidelă nu-i va fi, el a cerut-o de nevastă dar a întrebat de un secret. Cum face și cum drege, de are cafeaua atât de cremoasă, turcească, aromată bine insiropată și reușeste de îl trezește doar cu mirosul de cafea turcesc. Atunci i-a zis că se numește Arzum Okka și e o cafetieră profesională concepută special pentru ei. Și viața i-a adus împreună pentru că în primul rând cafeaua este primul semn al dimineții că încă mai iubești pe cineva și dacă tot a fost deșteaptă și de bărbat ea l-a luat, vreau să vă spun că nu regretă niciodată, că și eu tot prin cafea l-am cumpărat! I-a știut punctul lui forte și pe bune a insistat, să încerce să facă măcar cea mai bună cafea din regat! Și așa a fost.

Și uite așa se termină povestea ei și a mea… N-am să uit în viața mea cât de mult m-a ajutat Arzum Okka să fac cafea și pe mine și pe ea!

Notă: Acest articol face parte din competiţia SuperBlog2015 proba nr 1.