Înainte…
Mă trezisem de dimineață să-mi sărut copiii înainte să-i trimit la școală. Știu că i-am lăsat să doarmă supărați, pentru că m-au rugat să îi duc într-o excursie iar eu am fost foarte nepoliticoasă ca mamă, refuzându-i într-un mod ciudat, gândindu-mă doar la banii pe care i-aș economisi dacă nu le-aș oferi copiilor vacanța mult dorită. Sunt o mamă bună dar am uneori momente care mă depășesc psihic, din cauza agitației care este afară și la serviciu.
Am un job destul de solicitant. Sunt agent în publicitate, nu sunt un agent 000, sunt un om care își iubește familia, dar pe lângă job-ul pe care îl prestez și agitația full option pe care o întâmpin mereu, m-a adus să conștientizez că banii pe care îi fac acest job nu îl merită. Banii sunt puțini, iar munca este foarte multă. Dar încotro să o iei? N-ai unde! Singura problemă este că îmi place prea mult, nu simt oboseală fizică decât oboseală psihică, iar atunci când ajung acasă, copiii mei mă întâmpină cu idei și cu vizite ca să plece prin tabara la Straja, de nume de pensiuni precum Vila Alpin care oferă așa ceva, și de team building la Straja, care credeți-mă că a trebuit să caut pe google ca să îmi dau seama ce înseamnă acel cuvânt.
.jpg?resize=441%2C313)