În trecut…
Au trecut câțiva ani de când era să-mi omor propriul copil din cauză că în timp ce conduceam îi scriam mesaje soțului meu. M-am obișnuit să tastez repede, de altfel nici nu folosesc un telefon cu touch dar tot mi-a distras atenția. Copilul meu avea doar cinci ani și, am decis să-l duc la grădiniță chiar dacă trebuia ca în același timp să fiu prezentă și la job. Traficul în București era foarte agitat pe atunci. Dar eu nu aveam nicio grijă.
Conduceam liniștită în timp ce îi scriam fostului soț cum se descurcă copilul lui la grădiniță și cât de mult îl urăsc. Pe lângă faptul că eram divorțați eu sufeream foarte mult după el. Singură, cu un copil în spate, fostul soț în brațele alteia. Nu știam sigur dacă mai există undeva lumină și pentru mine. Singurul lucru care mi-a rămas de la divorț după 10 ani de căsnicie, a fost o mașină și un apartament, ca bunuri materiale, dar ele nu contau pentru mine.
