Acum în secolul 21 în anul 2015, copiii nu mai adoră să se joace în fața blocului. Copiii s-au maturizat deja destul de repede și au uitat că copilăria înseamnă să te joci și în fața blocului. Au uitat că viața nu înseamnă doar laptop și tabletă, dar uneori din jocurile astea online pe care mulți dintre noi ca și părinți le criticăm, ies și lucruri faine. Nu toți copiii devin dependenți de laptop și de tabletă. Sunt copii care chiar dacă îi inviți să se joace pe tabletă, ei vor să iasă afară doar să se dea pe leagăn. Și da, consider că ăsta este un lucru bun atâta timp cât nu controlează cumva viața lor în totalitate. Eu i-am lăsat se joace. Consider că e un lucru bun. Dar mulți critică și îmi zic că de asta îl dor ochii pe copilul meu…

Dar nu-i adevărat. Copiii mei petrec câteva ore în fața laptopului jucându-se jocuri cu fotbal pentru copii. Și nu consider asta că le dăunează cu ceva sănătății. Dimpotrivă, asta l-a împins pe băiețelul meu să se înscrie în cea mai mică ligă de fotbaliști.Și dacă jocurile astea cu fotbal n-ar fi fost, credeți-mă că n-aveam de unde să știu că al meu copil are înclinații spre așa ceva. E un hobby, e un joc ce se termină cu câteva goluri în poartă, și copiilor le place. Pe lângă asta, copilul e fericit. Când vede că vrei să îl lași pe laptop, nu mai poate de fericire. Nici nu mai scoate un sunet. E concentrat, devine atent și sincer chiar și mai liniștit. L-am învățat că prima dată trebuie să își facă temele, și se pare că nouă ne merge bine așa. Temele făcute la timpul lor și jocurile puse pe laptop la timpul lor. E cea mai bună soluție pe care un părinte îl poate face. Și să vă mai spun ceva, pe lângă asta, atunci când greșește și vine cu note proaste de la școală, știu și cum să-l pedepsesc.

Nu îl pun în genunchi că nu îmi stă în caracter astfel de pedepse. Ii iau ce-i place. Nu-l mai las să se mai joace pe laptop și nici să iasă afară la copii. Pe cea mică în schimb, o ador. Ea nu se joacă decât jocuri rizi online. De ce? Nu știu! Nu știu nici măcar cum le-a găsit. Dar știu că n-am treaba ei. Se joacă rar, dar și când o face.. cu ea e greu. Ea nu ar mai vrea să plece din fața laptop-ului niciodată. Dar fiecare învăț are și dezvăț. Singura problemă pe care o aveam cu ea, era că nu îi plăcea deloc să facă baie. Și am găsit soluția. În schimbul îmbăierilor primește 10 ture de jocuri rizi și am terminat povestea. Asta se joacă copiii mei și le place. De curiozitatea am să vă întreb doar, copiii voștri ce jocuri se joacă? Cât de mult sunteți voi ca și părinți de acord cu jocurile pe pc? Că eu una… sinceră să fiu, n-am nicio nemulțumire față de ele. Jocurile ne ajută să ne facem trebuile se pare, și dacă copiii sunt fericiți și noi ca părinți suntem.

Cred că deja am zis tot în titlul articolului. Am doi băieți, unul de 27 de ani azi-mâine, și unul de câteva luni. Un bulldog francez care iubește să se uite la fotbal și tot ce înseamnă el. Când este meci Teddy se cocoțe imediat pe canapea ca să vadă și să fie extrem de atent ca nu care cumva să piardă vreun gol. Dar, atunci când îl vede pe tati că se pune la laptop să mai tragă un joc cu fotbal, câinele meu începe să urle. Vrea și el. Ia-l taică și suie-l pe birou să vadă și el în monitor. Nu știu dacă Tedy s-ar putea juca vreodată pe laptop, dar știu în schimb că-i plac zgomotele de așa ceva n-ai văzut. Că vorbeam de jocuri, chiar și eu ca și femeie, înțeleg ce-i place câinelui. Că uneori când îl tot văd că urlă, îi pun un joc pe telefon și căștile mari pe urechi, și da… tace.

Nu ne jucăm jocuri cu fotbal foarte des, dar și când o facem, căutam jocuri in 2. Ca să ne jucăm deodată ca nu care cumva unul dintre noi să stea pe margine. Și e ok. Împăcăm și varza și capra. Toată lumea e mulțumită și fericită, și ne și distrăm. Chiar ne distrăm împreună, și am observat că de când ne implicăm mai mult unul în treburile celuilalt parcă suntem o familie mai strânsă. Da, e ciudat ca și femeie să îți placă fotbalul, dar adevărul e că la început, când l-am cunoscut pe El, mi-e nu mi-a plăcut fotbalul. Mă uitam cu el împreună la meci doar de sanchi, să nu zică că nu suntem pe aceeași lungime de undă, dar eu nu înțelegeam nimic. Nu știam nici jucătorii… iar acum după aproape 5 ani, îl ador. Îl știu pe Kerekeș, îl știu pe Costin, îi știu pe mulți. Și da, mă pasionează…

Că dacă nu m-ar fi pasionat n-aș mai fi stat să mă joc jocuri online cu fotbal. Mă joc când am timp și când îmi face plăcere. Uneori sunt nevoită să mă joc fără Marius. El apreciază un timp consumat mai mult între prieteni, eu însă mizez pe jocuri. Mă țin ocupată în timpul liber și atunci când prietenii nu au chef de ieșiri, dar îmi și place. Sincer nu prea sunt în stare să îmi explic de ce tocmai eu trebuie să fiu cea de 1% dintre femei care se joacă jocuri de fotbal…. Dar e uman. Fiecare face ce-i place. Eu ador golurile. Ador să fac echipe și iubesc imn-urile, și fără să exagerez, eu cred că aceste jocuri funcționează doar cu ajutorul unui grad de concentrare, pe care se pare că noi îl avem. Că mulți dintre prietenii noștri zic că ei nu prea se joacă, că vai.. că tulai, nu știu cum să mute pionii. Asta este o prostie. Dar deh, ce să le și faci… că n-ai ce.

Nouă, mie, lui iubi și copilului nostru Teddy ne place tot ceea ce ține de fotbal, începând de la jocuri, meciuri, abțipilde, căciulițe, fulare și toate acareturile cu echipe fotbaliste pe ele. Ăștia suntem noi, și n-avem ce face… alții mami nu mai face! Voi ce hobby-uri aveți?