Nu-mi place să ”mă dau mare”, dar acum trebuie să o fac. La noapte pornesc spre gală. Da, am participat la SuperBlog în ciuda tuturor celor de anul trecut care au venit cu afirmații negative cum că un blogger adevărat nu are ce să caute în competiția aia. Păi de ce nu, obraznicilor? Din cauză că ne facem prieteni, așa-i? Ce-i drept, eu mi-am făcut. În primul rând de-a lungul timpului pe Claudia și pe Albert îi consider parte din familie pentru cât de multă răbdare trebuie să aibă cu noi. Se întâmplă uneori și noi ca oameni să greșim în lucruri mărețe, dar oamenii ăștia doi, dacă îmi permit să-i numesc așa, fac parte dintre cei care nu greșesc. N-au greșit când au dat drumul la o astfel de competiție. Pe când alții, au făcut-o o astfel de competiție o singură dată și au dat x. De ce? Păi în primul rând contează comunicarea. Da frate, dacă se comunică cu mine și lumea se comportă frumos și eu o fac la fel. Sunt genul de om care dau ochi pe ochi și dintre pentru dinte. Superblog, competiția asta măreață pe care eu și mulții alții o îndrăgesc, este una longevivă. Trăiește de mulți ani în online și are un succes al naibii de bun, față de alte comunități pe care, de asemenea, le știm cu toții. Citeşte mai mult