Yuupi! Blogul ăsta am avut senzația că e pe ducă, pentru că de când s-a terminat SuperBlog, n-am mai avut niciun motiv să mai scriu des, dar m-am reîntors. Abia am așteptat să înceapă, mi-am încărcat bateriile, și acum sunt fresh pusă pe poziție pentru a înainta în luptă. Mi-am luat armura, îmi șlefuiesc zilele astea penița, îmi pun coiful pe cap și îi dau să sune. Nu aspir la locul 1, nu aspir nici măcar la locul 10. Nu aspir să câștig ceva. O fac pentru că-mi face plăcere, sunt curioasă să văd dacă mă conformez cerințelor cerute în cadrul probelor.
Pentru mine a venit primăvară în tot sensul cuvântului. Am trecut cu greu peste asteniile de toamnă, iarnă, dar am noroc mare că SuperBlog îmi va face primăvară mai frumoasă. Nu vreau să o mai lungesc pentru că în general îmi place să fiu destul de scurtă. Mă bucur că a început și vă îndemn să vă înscrieți dacă vreți să vedeți de ce sunteți capabili cu adevărat. Fără vrăjeli, fără laude, dar SuperBlog e o familie, indiferent că se numește Spring, indiferent că e în perioada sărbătorilor. În SuperBlog am întâlnit o familie și familia asta așa cum e ea, cu bune și cu rele, aici mă refer strict la probele din competiție, se pare că suntem uniți și le facem față.
Doar suntem SuperBloggeri, nu? Vă aștept și pe voi să vă chinuiți talentul! Bre, urați-mi succes, să nu fiți nașpa.
Succes!!!!
Mulțumesc Alina.