Cuvantul “bucurie” apare de aproape 400 de ori in Biblie, de cele mai multe ori facand referirea la ceea ce ii asteapta pe cei care se apropie de Dumnezeu. Dar de ce icoanele- portrete ale sfintilor care au fost primiti de catre Iisus in Rai – au o privire destul de sumbra si nu zambesc niciodata?
Exista o traditie in Biserica Ortodoxa Crestina de a trai in permanenta avand constiinta pacatelor – pentru ca acest lucru duce la purificare. Intr-adevar, Sfantul Iacov afirma foarte clar acest lucru in epistola sa.
Exista numeroase exemple de sfinti ascetici care au urmat aceasta cale de doliu pentru pacatele savarsite de ei sau de altii si au primiti darul lacrimilor. Sfantul Lazar din Betania, care a fost inviat din morti de catre Hristos, nu a mai zambit timp de 30 de ani cat a trait, dupa minunata Inviere a Mantuitorului Iisus. Sfantul Siluan Athonitul scria ca Domnul Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezei, acorda calugarului dragostea Duhului Sfant si datorita acestei iubiri, inima sa continua sa se intristeze din cauza oamenilor, pentru ca nu toti vor fi salvati.
Chiar si asa, nu exista vreo sugestie din partea Sfintilor Parinti potrivit careia zambetul sau rasul ar fi oarecum pacate si nici ca sfintii nu au zambit niciodata. Exista chiar o poveste a Sfantului Antonie cel mare, considerat intemeietorul monahismului, care descrie cum l-a surprins un vanator razandand alaturi de alti calugari. Vanatorul a fost socat cand a vazut un astfel comportament din partea unui mare ascent, dar Sfantul Antonie a aratat prin exemplul arcului vanatorului ca uneori este necesar ca si calugarii sa se relaxeze, pentru a nu simti o presiune atat de mare asupra lor.
Icoane din Argint
Este adevarat ca in ciuda faptului ca trebuie sa ne plangem pacatele, scopul final este ca Domnul sa ne ridice la cele ceresti. Iar acest lucru inseamna fara indoiala “bucurie”.
Intrebarea care se pune acum este: ce reprezinta aceasta bucurie care ne este promisa noua crestinilor? calugarii athoniti ne invata ce inseamna adevarata bucurie.
Unii cred ca bucuria poate fi gasita in distractie fara limite, petreceri desucheate, placeri , betii, lux, extravaganta si indulgenta. Daca am putea vedea in adancul inimilor celor care se dedau acestor lucruri am fi surprinsi sa aflam ca adesea acolo exista un abis de durere, desertaciune, raceala si singuratate. Bucuria nu se vine la magazin si nici nu se cumpara cu bani putini sau multi. Cei care se dedau acestor placeri pamantesti se intorc de la asemenea distractii mai tristi, mai singuri, mai nostalgici, mai apatici. Unii cred ca doar oamenii bogati pot fi cu adevarat fericiti. Aceasta este o minciuna care se confirma in toate timpurile.
Adevarata bucurie vine de la Dumnezeu si prin urmare este eterna. Placerile pamantesti sunt prin definitie temporare si nu aduc fericirea adevarata. Zambetul este o reflectare a fericirii trecatoare, pentru ca si ea este temporara. Exista multe exemple de zambete “bune” = cum ar fi de exemplu zambetul unui copil, zambetul iubitor al unei mame, zambetul sincer al unui prieten – dar totusi in esenta zambetul este ceva ce apartine vietii lumesti. Nu este mai rau sau mai bun decat mancarea sau somnul.
Iata deci explicatia pentru care sfintii nu zambesc niciodata in icoanele de argint.